Trăim bine.

        În decembrie 1989 a luat sfârşit ,,Epoca de Aur" al cărei naş a fost regretatul om de cultură Octavian Paler. Având în vedere că demolând acea epocă, trebuia pus ceva în loc, evident ceva mai strălucitor, dragii noştri conducători post decembrişti şi-au unit eforturile pentru a construi o societate net superioară celei încheiate în ziua naşterii Mâtuitorului, de acum 20 de ani. Şi ce este mai scump şi mai strălucitor decât aurul ?
Evident, platina. Aşa încât societatea românească a făcut un mare pas înainte, a dat de pământ cu etica şi echitatea socialistă, cu pâinea zilei de mâine asigurată, cu acoperişul de deasupra capului asigurat, cu învăţământul gratuit şi obligatoriu, cu sănătatea gratuită şi asigurată, cu pensiile şi salariile suficiente, declarându-le pe toate comuniste, perimate şi inutile. A falimentat agricultura, sistemul de irigaţii, fermele agricole colective sau de stat, pentru că amintea de comunism, întreaga economie care era ,,un morman de fiare vechi", trebuia şi a fost vândută ca atare.
     Aşa a început fulminanta ,,Epocă de Platină", am vrut libertatea cuvântului, libertatea de întrunire, libertatea deplasării oriunde şi multe alte libertăţi, toate acestea le avem la degetul mic şi cum toate au un preţ, am plătit ce ni s-a cerut : am desfiinţat agricultura că prea au muncit mult ţăranii noştri în CAP uri şi IAS uri. De 20 de ani odihnesc şi consumă produse agricole muncite de ţărani turci, greci, italieni care n-au avut norocul nostru nici cu epoca de aur nici cu următoarea. În noua epocă ţăranii noştri nici nu trebuie să muncească, pensiile pentru munca prestată în vechiul regim sunt îndestulătoare atât pentru hrană, pentru îngrijirea sănătăţii, îmbrăcăminte, construcţii de locuinţe etc.
     Foştii muncitori şi specialişti sunt acum fie şomeri fie pensionari, toţi ducând-o ca în sânul lui Avram. Aveau şi ei nevoie de odihnă, de refacere a forţelor, a psihicului şi oricum au muncit destul, să facă bine să mai muncească şi alţii evident din alte ţări, iar dacă avem nevoie de ceva, cumpărăm de la aceştia. Cum cu ce ? Cu ajutorul de şomaj, cu pensia, ce nu ajung ?
     Singurii care o duc mai rău sunt cei aproximativ 100 000 de conducători, la toate nivelurile societăţii. Enormul stres pentru grija cetăţeanului, pentru binele celor mulţi
îi îmbătrânesc înainte de vreme. Şi-au asumat ei întreaga grijă pentru avuţia naţională şi au împărţit-o între ei şi nu e deloc uşor de gestionat, sunt griji multe dar merită să te sacrifici pentru binele celor aprox. 22 de milioane de români care  nemaiavând ce să facă o duc nemaipomenit., amuzându-se când îi văd pe unii conducători că se ceartă la împărţire pe 20, 30 de milioane de euro, sau că unul şi-a dat  singur cadou un palat în buricul capitalei, că altul a primit un hotel şi alte nimicuri asemănătoare.
    Românul simplu este senin,este liniştit, nu are stres, conducătorii muncesc pentru el, ce vreţi mai bine de atât ?
     Trăiască conducătorii noştri iubiţi !
     Trăiască noua epcă de platină !